Chiar dacă arhitectura actuală a Bucureştiului agreseză vizual, chiar dacă şi-a făcut loc nejustificat şi fără nicio noimă printre trecătorii grăbiţi şi traficul infernal al unui oraş pierdut în haos şi dezordine, un loc timid şi prăfuit li s-a lăsat totuţi şi clădirilor ce încă mai vorbesc despre un Mic Paris rafinat arhitectonic, plăcut şi impresionant.
Parcă părăsite şi uitate de timp şi lume, clădirile vechi încearcă să tragă un semnal de alarmă că starea lor de degradare este pe cale să ne distrugă şi ultimele dovezi că Bucureştiul a fost cândva un oraş frumos, elegant, clădit cu multă responsabilitate şi simţ estetic.
Faţadele clădirilor de altă dată au devenit subiect de dezbatere şi luptă între programele Primăriei şi cei care doresc cu ardoare să salveze Bucureştiul de altă dată, reprezentanţii ARCEN.
Încă din anul 2011 a apărut legea privind repararea faţadelor vechi ale Bucureştiului. Însă deşi a trecut ceva timp de atunci, bietele faţade triste, dar totuşi frumoase şi nobile, par a nu intra în nicio categorie ce merită efortul de a fi reabilitată.
Care sunt faţadele clădirilor ce ar trebui reparate?! Teroretic se ştie, dar practic nu este clar specificat în niciun program. Nu pot intra în acest program de reparare clădirile istorice, clădirile cu risc major seismic sau cele reabilitate termic sau în curs de reabilitare. Nu există specificaţii exacte despre cum ar trebui să decurgă lucrările, ce culori se pot folosi, cât se poate interveni în arhitectura clădirii şi care este limita permisă de modificare.
Proprietarii clădirilor vechi a căror faţadă ar trebui reparată sunt obligaţi să demareze lucrările de reabilitare, asta în cazul în care clădirea în sine reprezintă un pericol pentru siguranţa celor din jur. În cazul în care nu vor sau nu pot susţine o astfel de investiţie, atunci Primăria va demara lucrările, urmând ca proprietarii să plătească costurile totale, într-un numar de 120 de rate lunare, pe perioada a zece ani.
Sunt oraşe în ţară care au putut elucida misterul clădirilor vechi şi valoroase din punct de vedere arhitectonic, le-au delimitat clar şi au demarat şi finalizat lucrările de reabilitare. Timişoara este dovada clară că se poate, fiind declarat Capitala Culturală Europeană.
Numărul clădirilor vechi ce ar putea beneficia de o astfel de lucrare este impresionant în Bucureşti, fiind localizate cu precădere pe bulevardele Brătianu, Regina Elisabeta, Kogălniceanu, Lascăr Catargiu, Carol I şi Calea Victoriei.
O simplă catalogare exactă a acestora şi o echipă de arhitecţi inimoşi ar fi suficiente pentru ca lucrările să poată începe şi pentru ca Bucureştiul să recapete puţin din eleganţa de altă dată.
Absolventă a Facultăţii de Filologie, am încercat să dau limbii române ceea ce i se cuvine, cu respect şi conştiinciozitate, să o aşez în ierarhia mea pe unul dintre cele mai înalte locuri. Am comunicat într-o limbă română curată şi corectă, atât ca regizor radio în cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune, între anii 1995-2008, dar mai cu seamă, în presa scrisă, ca redactor la Revista Lacucina, între anii 2007-2013, şi ulterior, din anul 2016 până în prezent în cadrul redacţiei Creative Art Advertising.
Respectând limba română şi citirorii, documentându-mă permanent cu interes şi asumare, informându-mă despre tot ceea ce apare nou în domeniile abordate, scopul meu este de a redacta articole corecte, bogate informaţional, fluente, sistematizate, accesibile şi utile.
Modul în care îmi abordez misiunea, cu dedicare şi interes, se reflectă în rândurile aşternute de mine pentru cititori, cărora doresc să le transmit mesajul cât mai limpede, într-o scriere curată şi corectă.
Oricât de grea ar fi tema abordată, provocarea este foarte mare, reuşind astfel să tratez şi să parcurg orice subiect care ar putea trezi interesul cititorilor sau le-ar fi de folos.
