Este știut faptul că stilul clasic „n-are moarte”, motiv pentru care și în prezent arhitecții și designerii apelează la acest stil în proiectele lor. Ce înseamnă însă o construcție în stil clasic? Pentru a avea o imagine cât mai corectă, trebuie să-i cunoaștem originile și cum a fost utilizat de-a lungul timpului în arhitectură și nu numai.
Stilul clasic a luat naștere în Antichitate, cunoscând o amplă dezvoltare în Grecia Antică și Roma Antică. Prima lucrare scrisă care definește însă acest stil este „De architectura” și aparține lui Vitruvius, arhitect și inginer roman ce a trăit între anii 80-70 î. Chr. și 15 î. Chr. Din perioada de glorie a celor două imperii datează multe dintre clădirile – emblemă cum sunt Parthenon-ul din Atena sau Colosseum-ul din Roma. Printre cele mai cunoscute elemente ale stilului clasic care au fost preluate din acea perioadă sunt cariatidele – coloanele de susținere sub formă de sculpturi ce întruchipează femei; arhitrava – elementul decorativ triunghiular al fațadei care sprijină pe coloane etc. Tot în Grecia Antică au luat naștere și cele trei ordine ale stilului clasic: ordinul doric, ionic și corintic, fiecare având caracteristici ușor diferite.
În perioada Renașterii italiene, când arta a înflorit fără precedent, stilul clasic a reînviat printr-o preocupare constantă a artiștilor (arhitecți, sculptori, pictori etc.) de a reda frumusețea eternă a acestui stil. Tot ce înseamnă clădiri de referință din Italia a fost construit în stil clasic. Florența, de exemplu, este un oraș italian deosebit de frumos, care păstrează multe din clădirile importante construite în acea perioadă.
Dacă în perioada Renașterii principala inspirație a fost stilul clasic al Romei Antice, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea clasicismul a redescoperit frumusețea acestui stil, odată cu unele descoperiri arheologice (Pompeii și Herculaneum) care au trezit interesul întregului continent european pentru operele de artă ale antichității grecești.
Mai târziu, au mai existat diverse manifestări la începutul secolului al XX-lea în Uniunea Sovietică, apoi diverse interpretări care definesc și astăzi stilul ca „neoclasic”, fiind utilizat și de arhitecți din întreaga lume. Acesta respectă elementele caracteristice stilului clasic antic cu unele mici interpretări.
Care sunt caracteristicile unor construcții în stil clasic?
Caracteristicile sunt liniile simple, drepte, simetria, elementele repetitive ale fațadei (coloana, fereastra) decorate cu diverse elemente estetice – brâuri și cornișe, ancadramente ale ferestrelor etc. Caracterul monumental al clădirilor în stil clasic a contribuit la interesul crescut pentru acest stil arhitectural la clădirile publice cum sunt muzeele sau diverse instituții. Exemple importante în acest sens sunt Ateneul Român, Muzeul Țăranului Român din București și Palatul Știrbei din Buftea, jud. Ilfov.
Cum ar trebui să arate în prezent aceste construcții în stil clasic?
Considerând că am trecut de etapa temei de proiectare și dorim să avem o casă cu elemente de factură clasică, primul lucru de care trebuie să ținem cont este bugetul. O astfel de locuință presupune un buget mai ridicat, care să acopere toate cheltuielile ce apar la finisajele exterioare și interioare. În plus, trebuie să ținem cont că arhitectura clasică este mai impunătoare și mai riguroasă, având acel efect de „monumental”. Din acest motiv, nu va fi niciodată potrivită unei locuințe cu suprafață mică.
O casă clasică va avea întotdeauna elemente decorative pe fațadă care pot fi realizate, în funcție de buget, din profile de poliuretan sau ipsos. Acestea apar în zone precum ferestrele sub formă de ancadramente, sub formă de brâuri și cornișe diverse, putând adăuga un plus de valoare estetică unei construcții.
Un alt element important îl constituie tencuiala decorativă exterioară structurată care contribuie la frumusețea fațadei, dacă are o formă mai deosebită. Unele tencuieli decorative speciale permit inclusiv imitarea pietrelor naturale, cum este travertinul sau ardezia.
Din punct de vedere al partiului arhitectural și al aspectului general, o construcție în stil clasică are la bază simetria, care era obligatorie încă din cele mai vechi timpuri, din dorința de a asigura o armonie perfectă a construcției. Deoarece o locuință clasică trebuie să fie adaptată și la prezent, putem încerca o simetrie a fațadei, interiorul putând fi potrivit necesităților fiecăruia.
Un alt principiu important în arhitectura clasică este proporționalitatea. Echilibrul vizual se considera în Antichitate și în perioada Renașterii ca putând fi atins prin respectarea regulii Numărului de Aur (1,618033), care se regăsește în natură într-o formă sau alta.
Păstrând principiile arhitecturii clasice, putem jongla mai departe cu elementele decorative (prezența coloanelor și a porticului în general), care pot lua diverse forme, ferestrele care pot fi dreptunghiulare sau în arc de cerc la partea de sus etc.
Din punct de vedere coloristic, o fațadă în stil clasic are în general culori deschise, rareori mai accentuate (în funcție și de zonă) și în general tonalități calde.
Așadar, cu bugetul și îndrumarea potrivite, putem construi o locuință în stil clasic, având garanția că vom avea un rezultat de calitate, care să contribuie în mod plăcut la peisajul urban al orașului în care locuim.
Material realizat de arhitect Alexandra Antohi.
contact – alexandra_arh@yahoo.com
