Parte din monumentele istorice din Bucureşti trec printr-un proces de degradare, strigându-şi singure şi stinghere durerea locului părăsit, uitat de lume şi de timp. Adevărate opere de artă în care excelenţe arhitecturale sunt lăsate să se degradeze, aceste construcţii impresionante ascund în spatele zidurilor poveşti frumoase, istorii şi momente importante, însă interese meschine specifice societăţii actuale par a nu le lua în seamă.
Situate în locuri strategice, acestea sunt lăsate să se transforme în ruine care inevitabil se vor dărâma, pentru ca locul pe care au fost amplasate să se elibereze şi să poată fi speculat ulterior.
Casa Miclescu, pe vremuri locul de intalnire al familiilor iinstarite, lasata in paragina
Casa Miclescu
Pe Şoseaua Kiseleff, înspre Arcul de Triumf, la numărul 35-37, se află o frumoasă construcţie în stil neoromânesc. Aceasta datează din prima jumătate a secolului XX, însă starea actuală este de degradare avansată, în ultimi 10 ani fiind lăsată să intre într-un proces de autodemolare.
Planul pentru construcţia clădirii a fost realizat de arhitectul Ion Mincu.
Casa a aparţinut colonelului Radu Miclescu şi soţiei sale Elsa Florescu. În anul 1948 imobilul a fost confiscat de către regimul comunist, intrând în proprietatea ICRAL Herăstrău. Ulterior a fost închiriată Uniunii Artiştilor Plastici şi a fost locuită de pictorul Ştefan Syonyi, urmând ca în 1994 să fie vândut de către un urmaş direct al familiei Miclescu.
Actualii proprietari au lăsat casa să se autodemoleze, deoarece fiind un monument de interes local, legea nu permite demolarea ei. Proprietarii au adoptat acestă metodă pentru a putea beneficia de terenul de aproape 3000 de metri pătraţi pe care este situat monumentul.
Cel mai modern loc al Bucureştiului de altă dată
Casa Miclescu devenise în perioada antebelică şi în cea interbelică una dintre cele mai moderne locaţii din Bucureşti. Aici se organizau baluri elegante, întâlniri între aristocraţi, reprezentanţi ale unor familii importante ale vremii precum Cantacuzino, Sturdza, Carp, Brâncoveanu, Băleanu, Balş, Greceanu sau Odobescu. Autorităţile comuniste au schimbat însă cursul frumos al clădirii şi au facilitat degradarea acesteia, cu fiecare an care a atrecut de la confiscare.
Actualii propietari
Imobilul intrat în posesia actualilor proprietari nu s-a bucurat de atenţia acestora, ci au permis în mod intenţionat avansarea stadiului de degaradare, intervenind doar asupra gardului, ridicând astfel o oprelişte între monument şi trecători.
Primăria Capitalei
Conform datelor furnizate de Primăria Capitalei, imobilul din Şoseaua Kiseleff, numărul 35-37 este monument istoric, înscris pe Lista Monumentelor Istorice a Municipiului Bucureşti din anul 2010.
În anul 2006, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti a formulat un denunţ împotrica actualilor proprietari, referitor la neacceptarea acestora ca imobilul să intre într-un program de întreţinere şi conservare. Soluţia dispusă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 a fost de neîncepere a urmăririi penale faţă de proprietari.
Autorităţile
Direcţia Poliţiei Locale a sancţionat proprietarii pentru că nu au asigurat paza, integritatea şi protecţia imobilului şi nu au luat măsuri de conservare, consolidare, reparaţii şi întreţinere. În anul 2015 reprezentanţii Direcţiei de Poliţie Locală şi Control au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, deoarece s-a contatat faptul că monumentului i se executaseră lucrări de construire, respectiv un gard de împrejmuire, fără autorizaţie.
Urmările
În urma acestor nereuşite încercări din partea autorităţilor, rămâne un monument istoric distrus de timp şi de nepăsare.
Nu s-a decis luarea niciunei măsuri legale împotriva actualilor proprietari. În cadrul Direcţiei de Urbanism nu a fost eliberat în ultimii doi ani niciun certificat de urbanism şi nu s-a înregistrat nici o cerere de restaurare sau demolare a monumentului de pe Şoseaua Kiseleff
Absolventă a Facultăţii de Filologie, am încercat să dau limbii române ceea ce i se cuvine, cu respect şi conştiinciozitate, să o aşez în ierarhia mea pe unul dintre cele mai înalte locuri. Am comunicat într-o limbă română curată şi corectă, atât ca regizor radio în cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune, între anii 1995-2008, dar mai cu seamă, în presa scrisă, ca redactor la Revista Lacucina, între anii 2007-2013, şi ulterior, din anul 2016 până în prezent în cadrul redacţiei Creative Art Advertising.
Respectând limba română şi citirorii, documentându-mă permanent cu interes şi asumare, informându-mă despre tot ceea ce apare nou în domeniile abordate, scopul meu este de a redacta articole corecte, bogate informaţional, fluente, sistematizate, accesibile şi utile.
Modul în care îmi abordez misiunea, cu dedicare şi interes, se reflectă în rândurile aşternute de mine pentru cititori, cărora doresc să le transmit mesajul cât mai limpede, într-o scriere curată şi corectă.
Oricât de grea ar fi tema abordată, provocarea este foarte mare, reuşind astfel să tratez şi să parcurg orice subiect care ar putea trezi interesul cititorilor sau le-ar fi de folos.