Nu cred că sunt foarte multe ferme în România care pe aceeași suprafață de teren, la o distanță rezonabilă, să existe și un spațiu de locuit, dar dacă ar exista, mi-ar plăcea tare mult să semene cu aceasta.
Micuță și cochetă, casa de la fermă este realizată pe structură ușoară. Este modelul clasic de căsuță americană, îmbrăcată în lambriuri din lemn masiv de exterior, montate orizontal.
Cu parter și etaj mansardat, această casă de la fermă este extrem de cochetă. În primul rând are avantajul peisajului, ascunsă într-o mare de verde, protejată de copaci, oferă intimitatea de care ai nevoie atunci când ești în căutarea liniștii, a relaxării și meditației.
În ceea ce privește interiorul, este destul de modest amenajată, dar acest lucru o face să pară și mai reală și mai aproape de posibilitățile unui om obișnuit.
Camera pe care o încoronez regina căminului este fără doar și poate livingul. Nu foarte mare, dar cu lumină naturală din abundență, aceasta reușește prin puținele piese de mobilier, prin lambriul de interior și parchetul în nuanța mierii să ofere acel sentiment de acasă. Ce farmec ar mai avea această căsuță de la fermă dacă șemineul ar lipsi. Ele este elementul în jurul căruia, la propriu, gravitează piesele de mobilier. El, prin finisajul său tradițional, prin cărămida imperfectă, parcă a chemat covorul cu imprimeu oriental.
Atinsă de pana invizibilă a timpului, bucătăria a fost amenajată într-un colț, comunicând cu livingul și diningul prin culoarul deschis al cărui avantaj este de a oferi fluiditate spațiului.
Singura cameră de la etaj, dormitorul are exact ceea ce-ți trebuie un pat matrimonial, cu o saltea uriașă în care să te scufunzi după o zi petrecută în natură, după o zi rătăcind pe poteci, printre copaci și peisaje verzi, printre animalele care îți solicită energia și atenția.
