Trăind într-o lume aglomerată şi haotică, având zilele programate în funcţie de nevoile fiecăruia, răgazul sfârşitului de săptămână şi, mai cu seamă, al vacanţelor este bine venit.
Este timpul pe care încercăm să îl gestionăm cât mai bine, pentru a ne recreea, pentru a ne umple clipele cu activităţi plăcute şi pentru a fi cu cei dragi.
Iar pentru ca rezultatul deconectării de la cotidian să fie asigurat ar trebui să ne petrecem acest timp în cu totul alt loc decât cel de zi cu zi. O casă de vacanţă străjuită de măreţia pădurilor sau înmiresmată de izul unui sat la poalele unui deal, pot fi unele dintre cele mai încântătoare variante.
Astfel că, dacă printr-o fericită şansă a vieţii am intrat în posesia unei vechi şi triste căsuţe, ce-şi trăieşte de vreo sută de ani multele clipe de singurătate înconjurată de tăcerea răcoroasă pădurii, să fim fericiţi! Avem şansa de a ne creea propriul paradis.
Ce ar putea să ne sperie, o uşă crăpată, un geam spart sau o tencuială căzută, ar trebui, din contra, să ne bucure. Ar trebui să fie o provocare în a ne simţi protagoniştii unei poveşti, transformând ceva trist şi vechi într-un loc mirific.
Pentru a păstra autenticitatea locului, vom încerca să nu schimbăm total elementele. Vom da jos tencuiala veche ce sta să cadă şi vom repara denivelările lăsate de lungul trai al casei. Vom vopsi totul în alb, curat şi pur.
Tot ce este obiect de mobilier vom recondiţiona şi vom vopsi în culorile ce ne plac mai mult. Vom repara tocuri, praguri şi uşi, le vom raşcheta şi le vom lăcui pentru a le conserva nuanţa naturală.
Sigur vechea căsuţă are undeva o sobă în care au trosnit mulţi buşteni, însă acum, folosindu-ne de multă imaginaţie şi pietre de munte, o vom tranforma într-un şemineu ce ne va încălzi serile răcoroase.
Pivniţa o vom tapeta cu rafturi pe care borcane cu murături şi gemuri îşi vor găsi locul. Iar podul, folosit cândva pentru depozitatre, îl vom numi mansardă, îl vom mobila cu un pat mare şi confortabil, bun pentru relaxare, sau vom amenaja un loc de joacă pentru copii, aducând aici toate jucăriile adunate de cei mici.
Cămăruţa mica, bucătărioara îşi va păstra vechile obiceiuri, învăţându-ne să gătim pe o plită cu lemne, folosind apă de la fântână.
Podelele curăţate şi lăcuite le vom îmbrăca în covoare cu modele tradiţionale.
În faţa casei vom aşeza două balansoare ce ne vor oferi clipe de linişte înconjuraţi de freamătul pădurii şi de liniştea căsuţei pe care am reuşit să o transformăm într-un loc de vis. Vom înveseli tabloul, plantând flori în vase vechi de lut, pe care le vom agăţa precum nişte vesele felinare.
Stadiul civilizaţiei noastre, sigur, ne va îndemna să găsim surse şi modalităşi de a monta instalaţii ce vor furniza confortul, adică apa curentă, electricitatea şi căldura. Dar chiar dacă optăm pentru aceste modificări majore, vom avea grijă să nu distrugem farmecul micuţei case din pădure.
Cu un buget nu foarte mare, cu imaginaţie şi iniţiativă, dar mai cu seamă din dorinţa de a creea un loc minunat, putem transforma locaţii vechi în locuri potrivite pentru relaxare, odihnă şi petrecerea unor momente de calitate, depatre de zgomotul citadin, ne putem creea propriul paradis.
![casa[1]](https://concept-casa.ro/wp-content/gallery/poza-articol-casa/casa1.jpg "casa[1]")
Trăind într-o lume aglomerată şi haotică, având zilele programate în funcţie de nevoile fiecăruia, răgazul sfârşitului de săptămână şi, mai cu seamă, al vacanţelor este bine venit.
Este timpul pe care încercăm să îl gestionăm cât mai bine, pentru a ne recreea, pentru a ne umple clipele cu activităţi plăcute şi pentru a fi cu cei dragi.
Iar pentru ca rezultatul deconectării de la cotidian să fie asigurat ar trebui să ne petrecem acest timp în cu totul alt loc decât cel de zi cu zi. O casă de vacanţă străjuită de măreţia pădurilor sau înmiresmată de izul unui sat la poalele unui deal, pot fi unele dintre cele mai încântătoare variante.
Astfel că, dacă printr-o fericită şansă a vieţii am intrat în posesia unei vechi şi triste căsuţe, ce-şi trăieşte de vreo sută de ani multele clipe de singurătate înconjurată de tăcerea răcoroasă pădurii, să fim fericiţi! Avem şansa de a ne creea propriul paradis.
Ce ar putea să ne sperie, o uşă crăpată, un geam spart sau o tencuială căzută, ar trebui, din contra, să ne bucure. Ar trebui să fie o provocare în a ne simţi protagoniştii unei poveşti, transformând ceva trist şi vechi într-un loc mirific.
Pentru a păstra autenticitatea locului, vom încerca să nu schimbăm total elementele. Vom da jos tencuiala veche ce sta să cadă şi vom repara denivelările lăsate de lungul trai al casei. Vom vopsi totul în alb, curat şi pur.
Tot ce este obiect de mobilier vom recondiţiona şi vom vopsi în culorile ce ne plac mai mult. Vom repara tocuri, praguri şi uşi, le vom raşcheta şi le vom lăcui pentru a le conserva nuanţa naturală.
Sigur vechea căsuţă are undeva o sobă în care au trosnit mulţi buşteni, însă acum, folosindu-ne de multă imaginaţie şi pietre de munte, o vom tranforma într-un şemineu ce ne va încălzi serile răcoroase.
Pivniţa o vom tapeta cu rafturi pe care borcane cu murături şi gemuri îşi vor găsi locul. Iar podul, folosit cândva pentru depozitatre, îl vom numi mansardă, îl vom mobila cu un pat mare şi confortabil, bun pentru relaxare, sau vom amenaja un loc de joacă pentru copii, aducând aici toate jucăriile adunate de cei mici.
Cămăruţa mica, bucătărioara îşi va păstra vechile obiceiuri, învăţându-ne să gătim pe o plită cu lemne, folosind apă de la fântână.
Podelele curăţate şi lăcuite le vom îmbrăca în covoare cu modele tradiţionale.
În faţa casei vom aşeza două balansoare ce ne vor oferi clipe de linişte înconjuraţi de freamătul pădurii şi de liniştea căsuţei pe care am reuşit să o transformăm într-un loc de vis. Vom înveseli tabloul, plantând flori în vase vechi de lut, pe care le vom agăţa precum nişte vesele felinare.
Stadiul civilizaţiei noastre, sigur, ne va îndemna să găsim surse şi modalităşi de a monta instalaţii ce vor furniza confortul, adică apa curentă, electricitatea şi căldura. Dar chiar dacă optăm pentru aceste modificări majore, vom avea grijă să nu distrugem farmecul micuţei case din pădure.
Cu un buget nu foarte mare, cu imaginaţie şi iniţiativă, dar mai cu seamă din dorinţa de a creea un loc minunat, putem transforma locaţii vechi în locuri potrivite pentru relaxare, odihnă şi petrecerea unor momente de calitate, depatre de zgomotul citadin, ne putem creea propriul paradis.
Absolventă a Facultăţii de Filologie, am încercat să dau limbii române ceea ce i se cuvine, cu respect şi conştiinciozitate, să o aşez în ierarhia mea pe unul dintre cele mai înalte locuri. Am comunicat într-o limbă română curată şi corectă, atât ca regizor radio în cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune, între anii 1995-2008, dar mai cu seamă, în presa scrisă, ca redactor la Revista Lacucina, între anii 2007-2013, şi ulterior, din anul 2016 până în prezent în cadrul redacţiei Creative Art Advertising.
Respectând limba română şi citirorii, documentându-mă permanent cu interes şi asumare, informându-mă despre tot ceea ce apare nou în domeniile abordate, scopul meu este de a redacta articole corecte, bogate informaţional, fluente, sistematizate, accesibile şi utile.
Modul în care îmi abordez misiunea, cu dedicare şi interes, se reflectă în rândurile aşternute de mine pentru cititori, cărora doresc să le transmit mesajul cât mai limpede, într-o scriere curată şi corectă.
Oricât de grea ar fi tema abordată, provocarea este foarte mare, reuşind astfel să tratez şi să parcurg orice subiect care ar putea trezi interesul cititorilor sau le-ar fi de folos.
