Primele atestări privind fumatul la narghilea datează din secolului XVII, acest mod prin care tutunul (normal sau aromat) era procesat rămânând “de actualitate” chiar până în zilele noastre. În tot acest timp scurs, fumatul la narghilea a generat o adevărată istorie, cu o serie de capitole interesante, despre care vom discuta împreună astăzi.
Sursa foto: https://imgur.com/B5l781n via Shutterstock
Care este etimologia cuvantului “narghilea”?
Noi numim acest produs “narghilea”, un termen popular în sudul și estul Europei, Liban, Siria și anumite parti din Irak (“arghile”). Se spune că acest termen este derivat din sanscrită “narghile”), cuvant ce înseamnă “nucă de cocos”, acesta fiind recipientul inițial cu ajutorul căruia se fuma.
Dar narghileaua mai este cunoscută și sub denumirea de “shisha”, utilizat îndeosebi în Egipt, Arabia Saudită și Maroc, însemnând “sticlă”. Cea de-a treia denumire populară a narghilelei – “hookah” – este utilizată frecvent în zona de nord a Indiei și pe teritoriul Pakistanului, făcând referire la întregul ansamblu.
Fumatul la narghilea în India și cutumele sociale
Cel care a dezvoltat sistemul de filtrare prin apă a tutunului a fost doctorul personal al împăratului Akbar cel Mare (1542-1605), conducătorul musulman al Indiei. Fumatul tutunului la narghilea a devenit în scurt timp un mod ideal pentru socializare, atât în cadrul adunărilor oamenilor cu statut ridicat din societate, cât și în timpul întâlnirilor diplomatice.
Așadar, odată cu secolul XVIII, hukka devine în India un instrument popular pentru socializare, preferat atât de localnici, cât și de britanici trimiși de Coroană cu afaceri în acest stat-membru al Commonwealth-ului. Este important de precizat că, la acea vreme, fumatul la narghilea era un obicei costisitor, asociat oarecum elitelor cu dare de mână.
Popularizarea narghilelei în Turcia
Nu se cunoaște cu exactitate modul în care hukka a ajuns pe teritoriul Turciei de astăzi, însă a câștigat rapid popularitate, fiind văzută ca pe un simbol al unui anumit statut social. Turcii sunt “vinovați” de două schimbări importante din istoria narghilelei:
Mai întâi de toate, ei sunt cei care au inventat recipientul din sticlă, acesta fiind inițial realizat din lemn sau nucă de cocos. Mai mult decât atât, tot turcii sunt cei care au început să experimenteze arome noi, pe lângă cele clasice de tutun. Și în prezent, un tutun special pentru narghilea are arome diferite, conform normelor stabilite în urmă cu secole.
Narghileaua în zilele noastre
Ajunsă între timp în mai toate colțurile lumii și fumată în continuare din considerente de ordin social, narghileaua se află la baza unuia dintre puținele obiceiuri păstrate neatinse, de la apariția sa și până acum. Ce oferă, însă, nou prezentul iubitorilor de narghilea? Ei bine, o lista variată de opțiuni, atunci când se comandă online un astfel de produs.
Libertatea de a alege cu precizie dimensiunile narghilelei, numărul de furtune de care dispune (narghilea cu unul sau doua furtune, sau chiar cu mai multe), aromele de tutun preferate, toate acestea îi atrag pe fumătorii de narghilea într-un univers al posibilităților. Socializarea rămâne în continuare o realitate a celor care obișnuiesc să fumeze narghilea în timpul liber, această asociere “produs-relații interumane” păstrându-se încă din cele mai vechi timpuri.