Cine nu a avut bunici la țară nu a descoperit farmecul caselor noastre tradiționale, cu cerdac, acoperiș din lemn și miros de plăcinte făcute de mâinile muncite ale bunicii. Ne preocupăm prea tare de muncă și activitățile cotidiene și uităm să ne întoarcem la rădăcini, să ne vizităm bunicii sau pur și simplu, să vizităm zonele tradiționale și se le arătăm cu mândrie copiilor cum au trăit bunicii noștri și cât de bine era. Astăzi ne întoarcem în timp și vom descoperi împreună casele tradiționale românești.
Majoritatea caselor țărănești sunt realizate din materiale naturale precum lemnul și au acoperișul în pantă și realizat din șindrilă acoperită cu smoală sau lemn. Fundația este realizată din piatră, iar zidurilor din cărămidă realizată din pământ.
Cerdacul de care aminteam mai devreme este nelipsit. În vremea bunicilor noștri era folosit pentru depozitarea încălțămintei sau a sculelor, iar vara era folosit de femei pentru a țese diverse obiecte. Acesta era amenajat pe latura acoperită a casei, în direcția opusă a vântului, pentru a nu se umple de zăpadă iarna. Deși casele tradiționale nu mai sunt la modă, cerdacul și-a făcut loc în casele moderne, dar ca loc de relaxare și de petrecere a momentelor în familie.
Spațiile pentru locuit nu erau decorate cu obiecte abstracte, tablouri scumpe sau obiecte de mobilier de lux, ci cu diverse textile, ceramică, picturi pe lemn sau pe sticlă, piese de port tradiționale, toate realizate de mâinile țăranilor. Nu lipseau obiectele de mobilier, majoritatea din lemn masiv și lăzile cu zestre. Nu existau dressinguri pe atunci, pentru că și hainele erau puține, dar simplitatea lor te fermeca.
Un alt lucru pe care îl apreciem la casele tradiționale românești este izolarea spațiilor de locuit de celelalte spații precum bucătăria sau baia. În vremurile acelea, spațiile de locuit (pe care noi astăzi le numim dormitoare) erau așezate în centrul gospodăriei și reprezenta o zonă sacră, în care țăranii se odihneau după o zi la câmp. Bucătăria era situată într-o anexă imediat următoare spațiilor de locuit, iar baia era de obicei așezată în curte, într-un loc mai izolat.
Există în România, la momentul actual, o tendință urmată de anumiți arhitecți, aceea de a readuce casele tradiționale și de a le adapta vremurilor noastre. Se păstrează anumite elemente cheie precum acoperișul de lemn, cerdacul care este transformat în zonă de relaxare, tâmplăria din lemn, iar interiorul este adaptat vremurilor moderne.
Am o experiență de peste 5 ani ca redactor, dar scrisul s-a numărat dintotdeauna printre pasiunile mele, alături de citit. Prima întâlnire cu jurnalismul am avut-o în facultate atunci când am înființat un ziar de știri împreună cu alți colegi de facultate. Acela a fost și momentul în care m-am decis să îmi transform plăcerea pentru scris într-o carieră. Am făcut mult timp voluntariat și ulterior am și lucrat pentru diverse publicații, unde am învățat de la adevărați profesioniști secretele din spatele unui articol bine scris. Astăzi, după atâția ani de practică, sper ca alții să învețe de la mine cum se scrie un articol complet, de la A la Z.
Sunt o persoană perfecționistă și creativă în același timp, îmi place să evoluez din punct de vedere profesional, motiv pentru care particip des la evenimente sau cursuri ce au ca temă scrierea creativă. Pun întotdeauna accent pe calitatea și originalitatea unui articol, iar documentarea intensă face parte din ritualul meu de scriere a unui articol. Sunt o persoană organizată, iubesc articolele foarte bine structurate, ce conțin informații de valoare pentru cititori. Scriu și rescriu același articol chiar și de 3-4 ori până mă asigur că este perfect, din toate punctele de vedere.
