Problemele ortopedice nu le ocolesc nici pe animale, ele fiind evidente în special la câine și la pisică, animale de companie cu o durată lungă de viață și care sunt atent supravegheate de către proprietari. Iată care sunt cele mai frecvente diagnostice din această sferă, pe care medicii veterinari le identifică.
Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/orange-tabby-cat-beside-fawn-short-coated-puppy-46024/
1. Osteoartrita
Osteoartrita este o afecțiune degenerativă localizată la nivelul articulațiilor. Cel mai adesea, osteoartrita apare la animalele în vârstă sau consecutiv unor leziuni articulare sau osoase.
În osteoartrită, cartilajul intraarticular se deteriorează, consecința fiind reprezentată de apariția de fricțiuni între capetele osoase, însoțită de inflamație.
La pisici, cele mai afectate articulații sunt cele ale șoldurilor, genunchilor, gleznelor și coatelor. Din păcate, pisicile își ascund foarte bine simptomele, ceea ce face ca afecțiunea să fie subdiagnosticată. La câini pot fi afectate membrele și, uneori, coloana, în special la rasele cu picioare scurte și coloană lungă [1].
Tratamentul este reprezentat de antiinflamatoare pentru controlul durerii și inflamației, acupunctură, fizioterapie, terapie cu laser și servicii de ortopedie veterinară, de pildă chirurgie, în funcție de bugetul proprietarului și de alți factori care țin de vârsta și starea de sănătate generală a animalului.
2. Displazia de șold
Displazia de șold este o afecțiune genetică mai bine cunoscută la câine, cu precădere la rasele de talie mare, decât la pisică. În cazul displaziei de șold, articulația este formată anormal în timpul vieții intrauterine, ceea ce face ca oasele să ajungă în contact unul cu celălalt. Frecarea între extremitățile osoase determină durere și inflamație și, în timp, reducerea mobilității articulare.
La pisică, procesul patologic este oarecum similar, în sensul că, la naștere, articulația este normală, dar în timp ligamentele se alungesc, favorizând apariția subluxațiilor. Sunt afectate mai frecvent pisicile de rasă pură, în special siamezele si Maine Coon [2].
Simptomul caracteristic displaziei de șold la ambele specii este șchiopătatul.
Tratamentul este chirurgical, mai ales la câine, unde greutatea individului supune articulația afectată unui stres considerabil. La pisică, afecțiunea poate fi gestionată uneori prin menținerea unei greutăți corporale normale și administrarea de antiinflamatoare.
3. Fracturile
Fracturile sunt relativ frecvente la animalele de companie, ele fiind determinate de un traumatism care se poate suprapune, uneori, pe fondul unei fragilități osoase preexistente. Membrele sunt cele mai susceptibile la producerea de fracturi, atât la câine și la pisică; șoldul și umărul sunt pe locul doi.
Cele mai frecvente simptome în cazul fracturilor închise, fără deplasarea capetelor osoase sau cu deplasarea minimă a acestora, sunt șchiopătatul, durerea și umflarea articulației. Fracturile deschise sunt evidente chiar și pentru ochiul neantrenat.
Diagnosticul de fractură se face cu ajutorul radiografiei, care sugerează și opțiunile de tratament. La pisică, multe dintre fracturile închise, fără deplasare, se pot vindeca de la sine, dar se impune limitarea mișcării pentru minim 3 săptămâni. În special puii și pisicile tinere au o capacitate de regenerare fantastică.
În cazul fracturilor cu deplasarea capetelor osoase sau localizate la oasele late și în fracturile la câine, mai ales la animalele de talie medie și mare, intervenția chirurgicală pentru stabilizarea articulației este obligatorie.
4. Afecțiunile discurilor intervertebrale
Afecțiunile discurilor intervertebrale nu le sunt rezervate exclusiv oamenilor, ci pot afecta și câinii și, mai rar, pisicile. La câine, unele rase sunt în mod deosebit predispuse la această problemă: picioarele scurte și curbate și spatele lung sunt factori de risc importanți.
Există mai multe tipuri de afecțiuni ale discurilor intervertebrale:
- Tipul 1 e reprezentat de fragmentarea discului intervertebral, care determină o imposibilitate bruscă a deplasării. Acest tip apare mai frecvent la rasele de talie mică: Teckel, Caniche pitic, Shih Tzu, Beagle și Basset;
- Tipul 2 are o evoluție lentă și corespunde herniei de disc din medicina umană. Discul se deplasează din poziția normală și comprimă măduva spinării sau nervii spinali, putând evolua către o afecțiune de tipul 1. Tipul 2 este frecvent la câinii de vârstă medie și de talie medie sau mare;
- Tipul 3 este reprezentat de ruperea bruscă a discului intervertebral și, uneori, a proceselor osoase spinale, ca urmare a unui traumatism sau a exercițiului fizic foarte intens [3].
În majoritatea cazurilor de afecțiuni ale discurilor intervertebrale, tratamentul este chirurgical. Cazurile ușoare pot fi controlate temporar, din punct de vedere al simptomelor, prin limitarea mișcărilor, dar ele evoluează, în timp.
5. Luxația patelară
Luxația patelară determină șchiopătat ca urmare a durerii localizată la nivelul genunchiului. Rasele de talie mică: Caniche, Bichon Frise, Chihuahua și Bichon Maltez sunt cel mai adesea afectate, având o predispoziție genetică [3].
În funcție de gravitatea leziunii, tratamentul poate consta în antiinflamatoare sau poate impune intervenția chirurgicală.
Indiferent care este cauza, orice afecțiune ortopedică se manifestă la companionul tău blănos trebuie evaluată de către medicul veterinar cât mai devreme, pentru un tratament eficient și care îl va scăpa de durere.
Bibliografie:
- Adams, Stephen B. Overview of Musculoskeletal Disorders and Diseases in Cats. Aug. 2018, www.msdvetmanual.com/cat-owners/bone,-joint,-and-muscle-disorders-of-cats/overview-of-musculoskeletal-disorders-and-diseases-in-cats, accesat la 13.12.2022;
- “Feline Orthopedic Surgery and Musculoskeletal Disease | ScienceDirect.” Www.sciencedirect.com, www.sciencedirect.com/book/9780702029868/feline-orthopedic-surgery-and-musculoskeletal-disease, accesat la 13.12.2022;
- LaFond, Elizabeth, et al. “Breed Susceptibility for Developmental Orthopedic Diseases in Dogs.” Journal of the American Animal Hospital Association, vol. 38, no. 5, 1 Sept. 2002, pp. 467–477, 10.5326/0380467, accesat la 13.12.2022.