Stilul eclectic nu este prea uşor de definit, însă dacă am încerca să facem acest lucru, l-am caracteriza drept tendinţa de a alege din stiluri de amenajare diferite, elementele cele mai reprezentative sau cele preferate. Astfel, eclectismul este foarte flexibil şi permisiv – de aceea este şi greu de definit, fiindcă nu are propriile elemente definitorii, împrumutând de la alte celelalte stiluri.
Spre exemplu, interioarele amenajate în stil eclectic pot fi combină elemente din minimalism, clasicism, retro etc. Aşa cum am menţionat şi mai sus, stilul eclectic este unul generos, deloc restrictiv, care ne permite să ne jucăm cu tot felul de combinaţii, elemente, stiluri. Deşi acesta este un avantaj major, poate deveni şi un dezavantaj. Faptul că în stilul eclectic dispunem de o gamă largă de opţiuni de amenajare este şi destul de riscant. Eclectismul este stilul în care poţi da greş cel mai uşor, trecând linia dintre bun gust şi kitsch sau dintre estetic şi grotesc, tocmai pentru că acesta îmbină elemente diferite, din genuri diferite, încercând să le aducă împreună, să le integreze şi să creeze o poveste.
Nu toate încercările de a crea o amenajare în stil eclectic sunt încununate de succes. Stilul eclectic nu este unul uşor de stăpânit, aducerea unor elemente diferite la un numitor comun, menţinerea notei personale a decorului fără a uita de estetică şi funcţionalitate fiind o adevărată provocare. Eşecurile sunt de cele mai multe ori magistrale, şi asta pentru că elementele împrumutate nu se îmbină armonios, nu formează un tot unitar şi estetic, ci sunt un haos, o învălmăşeală de obiecte ce par adunate la întâmplare, fără nicio legătură unele cu altele.
Totuşi, există exemple pozitive din care ne putem inspira şi putem învăţa. Aunci când nu există reguli clare după care să vă ghidaţi, este greu să ştiţi ce face trecerea de la haotic la eclectic, de la dezordine la ordine sau de la urât la frumos. Există însă un principiu după care trebuie să vă ghidaţi şi anume: trebuie să adunaţi elemente ce aparent nu au nicio legătură, dar care trebuie combinate astfel încât să se îmbine în mod armonios, să comunice.
Aşadar, stilul eclectic presupune o bună relaţie şi o bună comunicare a elementelor dintr-o cameră. Toate obiectele decorative trebuie să comunice. Acest lucru nu înseamnă asortarea culorilor, ci aducerea lor împreună, pentru ca acestea să se armonizeze din punct de vedere vizual. Mai exact, ca rezultatul să fie plăcut ochilor. Dacă efectul este mulţumitor, nici nu mai trebuie să ţii cont de regulile, pentru că asta înseamnă până la urmă eclectism.
O altă caracteristică a eclectismului ar fi faptul că acesta vă încurajează să creaţi spaţii în care să vă simţiţi bine, adică spaţii frumoase. Decorurile eclectice sunt aşadar personale, un stil eclectic poartă amprenta personalităţii celui ce îl crează. Este un stil ce nu poate fi neutru, pentru că îmbie decoratorul să îşi exprime preferinţele, poate stările sufleteşti.
Un stil eclectic perfect presupune multă imaginaţie, curaj, dar şi bun gust şi moderaţie. Dacă aveţi toate acestea, atunci amenajarea dumneavoastră în stil eclectic nu are cum să dea greş.
